joi, 7 mai 2009

vanzatorul de pepeni...

mi-a tulburat calmul de zi cu zi... m-a intrigat... anul trecut pe vremea cand infloreau teii, o aparitie stranie mi-a deranjat rutina... o rutina chiar placuta as putea spune

... trezit de cafeaua tare, fara zahar pe care o facea tanti felicia de la fast-food-ul de sub mine, am pornit spre lucru, gandindu-ma la plictiseala ce-o s-o incerc peste zi... nu ma deranja... eram obisnuit si la lenea care ma domina puteam concluziona ca imi suradea ideea de plictis...

ciudat... un om vindea pepeni...pepeni verzi... m-a socat... nu atat faptul ca un om vindea pepeni...erau cu zecile in piata... dar faptura in sine... era genul de om de la care eu nu as fi cumparat un produs... cu atat mai mult alimentar...eram revoltat... era murdar, si afisa un zambet care te lasa sa se vada urmele unei danturi care n-a fost niciodata sanatoase....

pur si simplu m-a revoltat...

in fiecare dimineata treceam pe langa el... aceleasi haine... acelasi zambet... aceiasi liniste tulburata numai de un cantec comunist fredonat cu volumul la minim.... cu fiece zi eram mai revoltat...

"sa-l ia naiba ca vrea sa ne bage in hepatita pe toti", racneam in gandul meu.... nu pleca niciodata...

in fiecare dimineata... acelasi loc, aceleasi haine, acelasi zambet, aceeiasi melodie... in diminetile cu ploaie plecam entuziast cu gandul ca "l-a spalat si pe jegosu ala de acolo"... nu era asa... el isi facea, constiincios, prezenta...

cu timpul nu-mi mai provoca sila... nu ma mai revoltam...aproape ma obisnuisem cu el...dar nu puteam sa il fac sa imi fie indiferent...ajunsese sa ma fascineze...

in dimineata aceea... era una speciala... se ieftinisera pepenii... eram fericit de doua ori mai tare ca si in alti ani... acum imi permiteam sa imi iau cateva kilograme de pepene, cat sa imi atat pofta pentru ei, nicidecum sa ma satur si pe langa asta puteam sa intru in vorba cu acea fiinta "misterioasa"... m-am trezit mai devreme... am facut dus, am luat micul-dejun, incercand sa nu par grabit si dupa jumatate de ora in fata oglinzii am pornit incolo cu banii pregatiti in mana ca si copiii mici pe care ii trimit parintii sa cumpere ulei sau tigari "la fir"...

am traversat toate intersectiile pe rosu, am depasit toate batranele care in fiecare dimineata ma rugau sa fiu bun si sa le duc plasa pana la etajul 4(de ce se incarcau asa daca nu puteau duce?!? nu aveau timp sa mearga pe rand cu ele?), am reusit in graba mea sa derapez langa o gura de canal descoperita si sa imi ranesc genunchii... nu mai conta (ma credeam masina)...mai aveam de parcurs 50 de metri, schiopatand, pana a-mi atige scopul....cand....

nu era acolo... am cercetat zona cu privirea, sperand ca si-a schimbat locul cu unul la umbra... dezamgire...speram...am fugit am intrebat oamenii de "vanzatorul de pepeni jegos din strada Progresului".... se uitau urat in ochii mei cuprinsi de disperare... am cazut la pamant... m-a tradat...de ce imi facuse una ca asta? dupa tot ce-a fost intre noi...aproape ca il iubeam... si el?!?!?!

am hotarat... il astept...

in fiecare dimineata eram prezent la locul nostru de intalnire de pana atunci... nu venea... poate si-a luat concediu... ce idiot, vanzatorii de pepeni nu au concediu...ei vand in timpul sezonului... renuntasem la iesitul in oras cu prietenii... nu mai mergem la servici.... nici dus nu mai facusem de 2 saptamani....il asteptam...in fiecare zi il pandeam sperand.... pana cand...

a ajuns... extaziat am pornit inspre el:

-unde ai fost, nenorocitule?!?

s-a uitat mirat si totodata amuzat la mine... avea si de ce... eram nebarbierit si mai "jegos" ca el...

-poftim? ne cunostem de undeva?

-te-am iubit, dobitocu` dracului... asta imi faci dupa atata timp?!?

luase o fata serioasa:

- ma confundati... mai bine ati cumpara niste pepeni, incerca el sa isi faca reclama, sunt praospat adusi....

-sa te ia dracu` si pe tine si cu pepenii tai cu tot...

si in culmea furiei am sarit la gatul lui.... greseala mea

acum stau si imi spun in sinea-mi: ai gresit dobitocule, ai gresit....

si gandurile-mi sunt intrerupte de aceeiasi voce:" -pacientii din salonul nr. 33 sa vina dupa medicamente... rodica, du-te si du-le tu la aia legati de pat, saracii"

macar de mi-ar mai destrange din legaturi....ma dor incheieturile deja....


--schita--23 iulie 2007-- TudorDombiCatalin

Un comentariu:

  1. asta e preferata mea:)de fapt toate sunt preferatele mele:)

    Felicitari, Tudor!

    RăspundețiȘtergere