joi, 7 mai 2009

compania ta peste noapte...

Compania ta peste noapte
sau Intre incertitudine si speranta




devreme... un singur punct pe oglinda... imi misc mana.... parca e un gandac ce alearga sa intre sub tricou... apa curge... esti prima persoana careia, mai in gluma mai in serios, i-am spus "nu ai cum sa nu ma iubesti"...o nostalgie asteptata... zile aiurea urmate de zile mai bune... sau mai pline de speranta...si totusi e adevarat, oarecum, e bine cand totul se termina cu bine.... sau cel putin cand iti ramane speranta .... la sfarsitul unei zile.... adica mai exact inceputul unei noi etape... de fapt speranta se refera la o noua etapa.... apa nu mai curge... am umplut paharul de 2 ori... e ciudat sentimentul asta... speranta... pt mine e un sentiment mai tot timpul continuu.... sper tot timpul ca va fi ceva...nu ceva mai bun neaparat.... pur si simplu "ceva"... in mare parte toti desconsideram atat de nedrept expresia asta "pur si simplu".... doua cuvinte in care as vrea sa ma identific... acel ceva care il astept e tot timpul un inceput.... ca sa fie un inceput a ceva nu inseamna neaparat ca trebuie sa se se sfarseasca altceva... pur si simplu cred... de fapt sper... ca mai degraba un inceput poate veni in continuarea a ceva... al unui alt inceput poate mai indepartat decat as crede... poate chiar inceputul existentei mele constiente... sau constientizate de mine... nu stiu sigur cum e mai corect... poate nu stiu sigur prea multe.... poate nu stiu sigur mai nimic cand e vorba de ceva ce nu e concret... cum ar fi "sentimentele"... poti sa iti aprinzi o tigara chiar daca in mana cealalta arde alta... sau in scrumiera... poate doar pentru ca ai uitat... sau poate doar ca sa sfidezi sfarsitul.... poate ca nu trebuie sa umpli paharul numai cand s-a golit... poate il lasi pe jumatate plin... sau gol... si il mai umpli odata.... poate ca sa fi sigur ca te saturi... ca iti trece setea... poate iti place cum se aude apa curgand peste alta apa... cand paharul se umple... sau poate de teama de a nu se lua apa inainte de a sti ca ti-ai satisfacut pofta... poate prea mult poate... poate nu... imi place sa folosesc, cum spun altii, cuvinte prea mari: "dezamagire", "te iubesc", "sinceritate", si multe altele care nu mi le amintesc acum... poate e un motiv si faptul ca raportez trairile mele la mine... mi se pare si natural... poate... atatia "poate"... atatea "puncte, puncte"... poate prea multa incertitudine... poate nici ceea ce e concret nu e sigur... poate nici noi nu suntem siguri... eu sunt sigur de multe... sau poate nu... nu stiu sigur... cateodata confuz... sau poate uneori doar imi place sa ma joc cu mine... cu intrebarile din capul meu... care poate nici nu exista... cine stie? poate nimeni...
tarziu... doi tantari imi bazaie insistent cantecul lor de dragoste... s-au asezat in fata mea pe peretele odata alb... acum sunt si ei o pata mica pe un perete mare... sa-i ia dracu`... voiau sa imi faca mie in ciuda? sau ce naiba?... imi pare rau ca i-am zdrobit atat de crud... poate faceau dragoste... as putea presupune asta... erau unul peste celalalt... as putea presupune multe... dar raman la concluzia ca e mai liniste asa... ma face pe mine mai putin rau... sau poate mai egoist ca de obicei... poate mai sunt si altii in incapere... poate nu... nu-i aud... poate fac liniste sa nu ii dibuiesc... e mai bine asa... ma deranjeaza... poate vor crede ca am facut gestul de mai adineaori ca sa dau un exemplu... poate am facut-o... sau poate nu... promit sa ii las in pace pe urmatorii care ii vad... si asa traiesc putin... sau poate o sa ma razgandesc si fac mai multe pete mici pe un perete atat de mare si gol... odata alb... poate inainte sa stau eu aici...
mult mai tarziu... prea liniste... sa o ia naiba de repezeala... poate nu trebuia sa ii omor... e mult prea liniste... sau poate nu... poate vreau sa stau si eu o clipa in liniste... la asta nu s-au gandit... bine! fie... las de la mine... imi pare rau... nu ma deranja compania lor... acum e prea multa singuratate... o atmosfera prea calma... imi aud respiratia... ma irita si mai mult zgomotul asta... nu pot sa imi tin respiratia... nu mai mult de cateva secunde... fumez prea mult... inainte puteam... mi-e iar sete... am lasat apa sa curga iar... de data asta am lasat si usa deschisa sa o aud cat mai bine... acum robinetul imi tine de companie... sper sa nu ma satur si de el... nu vreau sa il sugrum... dar nu stiu cat o sa rezist... bou` asta vorbeste intruna... si mai e si sasait pe deasupra...
prea devreme... mult prea devreme... e cazul sa ma pun la somn... ador sa dorm... mai ales sa visez... e lumea in care faci ce vrei... fara nici o opreliste... tot ce poate curma asta e alarma aia tampita... sau o voce care iti spune: "catalin!!!! hai trezeste-te ca trebuie sa mergi la scoala!"... sau: "tudor... da` tu azi nu mergi la munca? vezi ca de 10 minute trebuia sa fi la birou!"... poate e mult prea devreme sa mai imi caut companie... poate va trebui sa ma multumesc cu mine... sper ca nu... poate ca o sa imi caut companie langa tine... poate accepti... sau poate nu???




Tudor-Dombi-Catalin-----schita----
28 ianuarie 2009
adaos si corectura 08.04.2009

3 comentarii:

  1. "hope is like a harebell trembling from its birth,
    love is like a rose the joy of all the earth,
    faith is like a lily lifted high and white,
    love is like a lovley rose the world's delight;
    harebells and sweet lilies show a thornless growth,
    but the rose with all its thorns excels them both."

    :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Tudor, daca ma vei intreba pe mine...voi accepta cu cel mai mare drag:)

    semnat "aia psiho" care a inceput joia sa bea numai limonada si sa rontaie dropsuri cu aroma de mar verde, presarate cu scortisoara :P

    pupel

    RăspundețiȘtergere
  3. imi amintesc zambetu` tau cand mi`ai spus ca nu am cum sa nu te iubesc...si siguranta cu care spuneai asta...si rasp meu...acum probabil e altu`...si legat de ultima intrebare...oricum,acum e prea tarziu sa iti mai raspund

    RăspundețiȘtergere