duminică, 31 mai 2009

in pat cu procust...

Nota: Procust e un personaj din mitologie care si-a facut o reputatie sinistra prin metoda lui de tortura. Prindea calatorii pe drumul dintre atena si megara si ii masura dupa lungimea unui pat. Daca erau mai inalti ii aducea la egalitate taindu-le din membre sau cap, iar daca erau mai scunzi le zdrobea muschii si oasele pentru ii aduce la aceiasi masura. A fost ucis de Teseu.
Metaforic vorbind si sensul care am vrut sa il folosesc in scriere e acela de mutilare a principiilor independente, a gandirilor libere si a posibilitatii de a alege, cantari si aprecia singuri ceea ce consideram noi ca e bine sau rau.
Eseul e o refulare de ganduri proprii, in concluzie, e o opinie proprie...

am realizat ca nu imi pusesem intrebarea pana atunci... totusi raspunsul pe care l-am dat m-a uimit si pe mine... de ce iei droguri... injectabile, pastile, plante, substante si fumabile... indiferent de care ar fi, am considerat ca fiecare, indiferent de categorie, are 98% efect negativ... pentru acel 2% efect pozitiv am spus ca merita sa induri cel 98% efect negativ... efect in care se includ starile de rau dar si starea sociala ruinata... drogurile sunt un viciu care nu iti mai permite sa ai o stare sociala normala... nu mai faci nimic altceva... iei droguri...
poate nu atat regret faptul ca m-am ascuns in spatele acestui raspuns cat regret ca au facut-o si altii, convinsi ca am dreptate... imi placea sa ma insel... imi placea acea stare care te face sa te simti cel mai interesant om din lume, cea mai deosebita persoana din incapere... era la fel de interesanta starea confuza... junkie... un titlu pe care nu credeam ca multi il merita... ca nu oricine poate fi unul... oricine poate lua orice... dar nu oricine poate fi junkie... acel junkie ideal... acel junkie care stie cum o face, de ce o face si mai important ce anume se intampla cu el...
atat de mult timp pentru a realiza ca nu stiam cum o fac, de ce o fac si ca nu conteaza cat de putin ca ai cunostinte care ii pot face si pe medici invidiosi...
totul era o scuza...
la inceput a fost ca fumatul... eh... ma pot lasa oricand... ca apoi, la prima incercare sa realizez ca nu e atat de usor...
niciodata nu as pleda impotriva drogurilor... as fi prea ipocrit... niciodata nu as pleda impotriva drogatilor desi oricat am incercat, nu am reusit a intelege vreunul... nici macar pe mine... dar in momentul acela nu mai conta...
niciodata nu m-am considerat pe mine a fi noncomformist... dimpotriva... stradania mea de a ma incadra in societate m-a facut sa realizez ca normalitatea e data de majoritate... ca totul e relativ si totdeauna depinde din al cui punct de vedere privesti situatia, pentru a o cataloga sau intelege...
m-am trezit cu un gust amar... nu era din cauza diminetii... era acel gust al dezgustului... cele cateva chistoace mai lungi gasite in scrumiera m-au facut sa zambesc satisfacut, totusi... nu voiam sa plec... dar am pornit... inainte sa se trezeasca... oricum stia ca am sa dispar inainte de lumina... stia ca nu am sa sun... nu am sa raspund... iar daca intamplator ne vom intalni voi zambi ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat... si atat...
m-am oprit... nu am ajuns nicaieri... nu am cautat sa ajung nicaieri... astazi sunt un clown... m-am imbracat colorat... mi-am vopsit fata... mi-am pus chiar si nasul rosu pentru a fi mai convingator... copiii imi zambesc... oamenii rad de mine... am primit un pahar de suc in fata... radeau... m-a bucurat ca radeau... radeam si eu... m-am intristat... s-a speriat acel grup care, din cauza prea multor filme americane, are fobie de clowni... un cantecel... m-am eliberat de costumul de ieri... cravata mi-era incomoda si din cauza caldurii transpiram sub sacoul prea gros pentru acea perioada... mi-am aruncat si ceasul... azi nu stiu cat e ora... m-a speriat la inceput un pic dar incerc sa ma obisnuiesc...
de ce azi e mai deosebit decat ieri?... si poate si decat maine?... nu mi-a fost greu sa imi raspund la intrebare...astazi sunt altfel... nu altfel decat ceilalti... altfel decat mine... azi nu sunt tarfa lui procust... azi nu am intrat in asternuturile murdarite de sudoarea incercarilor fiecaruia de-a fi pe masura patului... azi am fost un alt teseu care a ucis monstrul ce i-a torturat pe atatia pana acum... poate maine voi avea nevoie sa il resuscitez... sa imbrac un alt sacou prea greu si sa-mi sugrum respiratia cu inca o cravata... deloc intentionat azi... pur si simplu intamplator... putea acel azi sa fie ieri sau peste 2 ani... azi am rabufnit... azi sunt vedeta mea... un bufon care sfideaza treptele acelei scari sociale invizibile... acel nebun care tinde a se apropia de lumea lui utopica... nu din cauza anormalitatii... nu din cauza nebuniei... nu din cauza unui noncomformism intarziat... pur si simplu din cauza unui gust amar, un gust al dezgustului care l-am avut intr-o dimineata...
s-a trezit... "de ceva vreme", mi-a spus... plangea iar... iar am plecat de langa ea... iar m-am refugiat in lumea pe care cand o parasesti dai din nou de realitate... realitatea mult mai cruda decat pana atunci... "daca nu renunti, renunt eu la tine!"... de cate ori am auzit asta...
am ramas cu un alt gust amar... acel gust al deshidratarii... acel gust al singuratatii date de viciu... si un punct rosu pe mana din care a curs un firicel de sange... in acel 2% inconstient l-am omorat azi pe procust...
de maine incerc sa ma bag inapoi in patul lui...



Dedicat tuturor celor care au scapat...



TudorDombiCatalin---31.05.2009---

8 comentarii:

  1. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  2. dar ti-a placut. ti-a placut mizeria in sange si felul in care iti satura pofta de .. orice.
    ti-a placut felul in care simti persoanele de langa tine ca entitati destinse.
    ti-a placut amorteala trupului in visare...si dorinta de a ramane in starea perfecta pe veci.

    lasa tronul tau altcuiva.. au si altii de invatat.
    te-a satisfacut raspunsul gasit?

    RăspundețiȘtergere
  3. ai scapat si tu, acum, Tudor...
    "o luna de liniste..undeva.."
    acum o sa ai o vesnicie in liniste si lumina, sau nu stiu..cel putin sper si ma rog sa fie asa.acum ai aflat raspunsurile la multele intrebari care te macinau.confuzia, nelinistea...fumul si mirosul de parjol au disparut acum pentru tine...cred ca Dumnezeu, din iubire te-a luat.A vrut sa te scape de lumea asta care iti era un chin.o sa-mi fie dor de tine, de vocea ta, de momentele in care filozofam...o sa ne intalnim Acolo, aici nu a fost loc.. Buna dimineata si-un pupel cu soare bland, Tudor :)

    RăspundețiȘtergere
  4. hei, de ce te-ai oprit din scris? esti foarte talentat, abia ma incalzisem cu schitele tale. :) spor la tastat!

    RăspundețiȘtergere
  5. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  6. Scrii foarte frumos Tudor. E impresionanta povestea ta... ma bucur din tot sufletul ca ai reusit sa te lasi. Eu am descoperit abia acum blogul tau si as vrea sa stiu ce s-a mai intamlat cu tine, ce-ai mai facut...

    RăspundețiȘtergere
  7. Ce sa inteleg? Ca Tudor nu mai este printre noi? Eu asta am priceput din comentariile voastre. Daca asa este, sincer, imi pare rau...

    RăspundețiȘtergere
  8. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere