joi, 7 mai 2009

Nu cersesc aplauze...

am realizat mai tarziu, cand stateam in fata hartiei goale si ma intrebam despre ce sa scriu... voiam sa scriu despre ceva... dar nu stiam despre ce... am realizat ca majoritatea compozitorilor de muzica se intreaba vesnic ce sa scrie, care sa fie tema care sa capteze atentia ascultatorului ca abia pe urma sa fie fascinat de cursul notelor... am observat ca si pictorii doresc sa creeze ceva care sa te faca sa te opresti in fata tabloului lor... si toti artistii spera ascuns ca la urmatoarea "opera", vor da lovitura... nu am incercat sa compun nici un fel de muzica, trebuie sa ai macar minimum de cunostinte, minim pe care eu nu il detin si nici nu am de gand sa ma stradui(mi-e prea lene)... ca pictor trebuie sa investesti in materiale consumabile, care de altfel sunt foarte scumpe pentru posibilitatile mele financiare... si multe altele care m-au facut sa aleg sa scriu... cel mai simplu... nu ai nevoie decat de un instrument de scris, o hartie si cateva cuvinte care sa le asezi in asa fel incat sa induca cititorul in eroare... daca scrii niste baliverne vei avea succes(toti snobii cred ca arta e ceva abstract din care nu trebuie sa intelegi nimic si doar sa iti starneasca imaginatia, adica sa discuti cu cineva despre o tema anume si sa incerci sa faci cat mai mult posibil pe desteptu`)... si totusi nu gasesc cuvintele respective... stau si acum in fata hartiei si imi mototlesc tamplele cu speranta ca ceva "de geniu", o sa se verse in mana mea si o sa mazgalesc cateva propozitii fara sens si pe urma tot cunoscutii si toti cititorii sa ma priveasca admirativ pentru ca ceea ce am scris e mult peste capacitatea lor de a intelege... fiecare sa creda ca inlauntrul meu e un mare scriitor si sa afirme asta in public doar pentru a nu se face ei insisi de ras pentru tampenia lor si sa nu tradeze ca sunt singurii care nu au inteles nimic... eu voi aproba, fericit, fiecare comentariu si fiecare lauda, iar in cazul in care cineva ma critica si isi da seama ca totul e un rahat fara sens, voi sopti raspicat cu o urma de compasiune, capul plecat, si voce calda... "Nu ma intelegi, nu m-ai inteles... nu ai cum... daca tu nu ti-ai dat seama..."... si tot asa pana cand se demodeaza respectiva opera si va trebui sa las din nou muza sa se coboare asupra mea sa ma inspire cu ceva supraomenesc, cu mult peste capacitatea de intelegere a celorlalti....
as putea sa scriu despre iubire... e tema care nu se demodeaza niciodata... la un anumit moment toti marii artisti au ajuns sa faca ceva referitor la iubire... cei mai constienti de faptul ca nu ai cum sa dai gres cu un asa subiect sunt baietii de la 3 - SE... peste 10 ani au avut succes cu amintirile lor din dragoste, suferintele lor din cauza pustoaicelor care lesina in fata scenei... si inca au un renume... RESPECT...
nu merge asa... trebuie sa pornesc din sens invers si sa imi dau seama de ce vreau sa scriu... de ce toti artistii vor sa compuna ceva care sa "rupa gura targului", de ce majoritatea artistilor ratati contemporani nu fac decat sa mazgaleasaca niste panze, cu ochii inchisi si sa adopte o atitudine de mare boem, ca pe urma sa se ascunda in spatele bine-cunoscutelor: "noi cantam ceea ce simtim... sufletul meu a inmuiat pensula in culoare... sau, am incercat sa va transmitem si dumneavoastra din sentimentele si iubirea noastra si ramana la alegerea d-voastra daca vreti sa ne intelegeti si sa ne simtiti..."
un mare cacat... nici nu pot sa numesc altfel toata situatia intr-o tara care "joaca in ritm de manele", o lume care promoveaza arta vulgara si nuditatea nejustificata... nu e nimic gresit a vinde arta... comercialismul denota adeseori valoarea reala, in lumea reala, deloc ca importanta culturala, pur si simplu material vorbind, valoarea unui posibil artist sau a operei sale...
e trist... cred ca cel mai potrivit cuvant... trist, sa realizezi cum snobii alimenteaza mandria si buzunarele sarlatanilor... e revoltator cum nestiutoarele si falsele capete ale "prostimii" apreciaza tot ceea ce le pui in fata si e usor de digerat...
si cu toate concluziile astea nu am reusit sa pun nimic pe hartie... e scrisa si totusi e goala...
cred ca in definitiv o sa-i las pe cei de la 3-S-E sa exprime cu adevarat ce am vrut eu sa scriu...
Nu cersesc aplauzele... o sa incerc sa vi le fur, langa un zambet lipit de cuvintele: "Sincere felicitari"...



schita----Tudor Dombi Catalin----25 septembrie 2007

Un comentariu: